A SOSIT SFÂNTUL CRĂCIUN

A sosit Sfântul Crăciun
Pe Iisus să-l slăvim,
Ca mântuirea să primim
Bradul de bucurie
Să impodobim!
În Sfânta Noapte
A blândului Crăciun
Daruri celor dragi
Cu sufletul deschis
Să împărţim!
Afară ninge neîncetat
E bucurie în casa tuturor,
În suflet bunătate
Ce o împărţim
În lumea toată.
Când îngheţăm fugim
În casa împodobită
Pentru a Domnului
Sfântă sărbătoare...
Miresmele Crăciunului
Ne ademenesc,
Mirosul de cozonac
Ne alintă nasul îngheţat...
Moş Crăciun
Se pregăteşte...
De marea sa călătorie.
Copiii sunt nerăbdători
Cadouri să primească
Anotimp al bucuriei
În sufletul gol
Îl simţim...
De nu ar fi Crăciunul,
Am uita pentru veşnicie
Adevăratul sens
Al scurtei noastre vieţi,
Ce pare scurtă,
Naturii, ce ne înconjoară,
De mii de ani,
Bradul plânge
În pădure
Pentru al vieţii sale sfârşit,
Dar, totuşi, s-a împăcat
Cu gândul veşnic
Crud al despărţirii
De natură.
E fericit că în sfârşitul
Vieţii lui
Va face o bucurie
Ce nu va fi uitată
În eterna veşnicie...
Copiilor ce îl privesc
Cu gânduri de blândă pace,
Pace ce ar trebui
Cu toţii, în tandem,
Lumii s-o dorim.
Sperând ca aceste gânduri
Vor fi cu drag neîncălcate,
Dragostea îşi face simţită
Veşnic prezenţa
În inima indrăgostitului
Ce simte lipsa celei dragi,
Ce din eternul cer
Cu dor îl priveşte,
Ce ar dori
Să îşi atingă
Perechea dragă...
De soartă crudă, despărtiţi...
Ei ştiu că se vor întâlni,
Cândva, în timp, departe,
Odată cu a vântului şoaptă
De dor,
Îndrăgostitul uită
Adevăratul spirit
Al Crăciunului,
Dar îl va regăsi curând,
Odată cu copiii
Din lumea asta toată,
Neştiind că va primi
Cel mai de preţ cadou...
Iubirea adevărată
Din lume adunată...
Şi îşi va aminti
Că perechea sa
Dorea cu adevărat
Ca dânsul
Să fie cu adevărat
Fericit şi împlinit!
Crăciunul e tot anul
În inimă purtat
De cei ce cred în el!
Cei ce nu cred
În curând vor descoperi
Crăciunul ca sărbătoare
Ce alimentează sufletul
Neîncetat cu bucurie
Şi chef de viaţă.
Când îţi este greu
Să te gândeşti...
E chiar atât
De crudă viaţa?
Pe cât crezi..
Să nu uităm!
Speranţa moare ultima!
Dar, de Crăciun,
Lumină eternă
De pe aripile îngerilor
Se revarsă blând
În sufletele noastre.
Îngerii în cer...
Ei cântă şi colindă
Ce noi uităm să facem
În viaţa noastră.
A colinda e semn
Că încă ştii
Să accepţi
Cruda soartă
Ce în faţă îţi este pusă
Dar, nu dispera...
După furtună
Îşi face apariţia
Şi blândul Soare.
A ajuns Crăciunul
La şfârşit...
Dar la anul
Va fi şi mai frumos
Decât cel din
Anul ce-a trecut!